Cum în ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre carenţa de B12 în rândul veganilor şi raw veganilor m-am gândit să fac o scurtă recapitulare a surselor acesteia (exceptând proteina animală – ficat, gălbenuş, fructe de mare etc.). Acestea sunt: algele marine deshidratate, kombucha, varza murată, borşul, drojdia inactivă, pâinea cu maia, propolisul, polenul şi evident spirulina şi chlorella.

Simptomele carenţei pot fi înşelătoare, aşa că investigaţiile sunt necesare. Printre acestea enumăr: oboseală, fotofobie, aspect palid, pierderea gustului şi apetitului, sensibilitate dureroasă la nivelul limbii, furnicături la nivelul degetelor, tulburări de echilibru şi coordonare, depresie, ţiuit în urechi, dificultăţi de gândire şi concentrare şi în stadiu avansat demenţă.

Necesarul este de 2-3 micrograme/zi . Dacă vă uitaţi pe prospectele de spirulină de la Hofigal o să vedeţi că o singură doză recomandată de ei conţine 4 micrograme. Iar 100 grame de pâine aduc un aport de 1 microgram de B12.

Deci unui vegan nu îi este foarte greu să aibă zilnic (ZILNIC e secretul) în alimentaţie B12. E adevărat că algele nu prea sunt plăcute de oricine – dar aici intervine metodă/măiestria preparării lor, se poate bea borş sau prepară borşul raw, se poate presăra drojdie inactivă peste orice salată, iar polenul în smoothiuri, dulciuri este un ingredient minune, propolisul se poate consuma în cure periodice (eu îl mestec dimineaţă), iar de Kombucha ce să mai zic – creează dependenţă.

Vă mai pot spune că eu aleg să nu îmi creez o dependenţă de spirulină şi chlorella, nu ştiu de ce (probabil este firea mea de scorpioanca mai cârcotaşă) dar tind să cred că această lipsa de B12 este exploatată de producătorii de superalimente de acest gen. Nu contest proprietăţile celor două alge, simt beneficiile şi le consum, dar mă limitez la maxim două cure a câte 2-3 luni pe an ( când voi împlini 3 ani de veganism mă voi testa – adică în martie 2015 – acum cred că e prea devreme pentru acurateţe).

Vă spuneam de salata cu alge – nici mie nu prea îmi plac algele (decât în sushi ), dar am reuşit să găsesc o variantă care mă încânta maxim. Este un fel de salată mexican exotică cu alge .

Algele deshidratate se găsesc în toate plafarele şi magazinele cu produse naturiste, site-uri etc. Sunt tot felul de alge, de tot felul de culori şi preţuri. Varianta cea mai accesibilă ( sub 10 ron ) se găseşte la pungi în magazinele naturiste din orice cartier (sper). Ele se lasă în apă rece cel puţin 30 minute pentru a se rehidrata, după care se clătesc şi se pot folosi.

Iată salata mea:

– 50 grame alge deshidratate (după hidratare îşi cresc volumul);
– 100 grame de porumb congelat;
– 2-3 căţei de usturoi;
– 1 morcov tăiat cubuleţe;
– 1 sfeclă micuţa cubuleţe;
– 2-3 cm de ghimbir răzuit;
– 2 prafuri de scorţişoară;
– 1 praf de nucşoară;
– sos soya (2-3 linguri depinde de cât de sărată o vreţi);
– 1 praf de piper cayenne;
– suc de lămâie/portocale (zeamă de la 1 fruct).

Nu îi fac un dressing separat pentru că este important să simt când dispare gustul pregnant al algelor, aşa că eu o tot gust şi asezonez până sunt satisfăcută de arome (cam la aceste cantităţi se întâmplă asta). Deci cantitatea mirodeniilor este după gustul fiecăruia.

Neapărat să o încercaţi, plus că la o masă cu invitaţi puteţi face senzaţie cu această salată pe masă. Să vă mai zic şi ce conţin algele: minerale, oligoelemente: iod, brom, magneziu, potasiu, sodiu, calciu, fier, fosfor, sulf, zinc, vitamine: A , B1, B2, B6, B12, C, D, E, K, clorofilă.

Weekend însorit şi delicios de sănătos vă doresc!
Andra