Brânză de caju cu hrean și mărar !

Brânza de caju nu este ceva nou pentru toți cei care au cât de cât o idee despre bucătăria raw, vegană sau chiar vegetariană. Este cea mai folosită și apreciată chiar și de cei care încă consumă lactate, se poate folosi pe post de pate, sos, smântănă, dip pentru diferite chestii, eu am folosit-o chiar și la cheesecake-ul japonez etc..

Deasemenea brânzica de caju poate fii foarte diferită datorită ingredientelor pe care le adaugi la sfârșit, astfel că nu te plictisești de ea niciodată.

Eu am ales de data aceasta să o combin cu hrean, un ingredient românesc atât de banal și de nefolosit suficient în bucătăria raw după părerea mea. Am făcut și un pic de muncă de cercetare și iată ce am descoperit despre el :

Hreanul este o plantă medicinală în special de cultură, care poate atinge chiar și 2 metri înălțime, care preferă solurile umede cu poziție însorită.
Florile sunt de dimensiuni reduse, culoare albă, formate din patru petale dispuse în forma de cruce. Fructele sunt silicule globuloase. Rădăcina este groasă, de culoare galbenă și ramificată.
În scop fitoterapeutic se utilizeaza rădăcina. Hreanul înflorește vara, din luna iunie până în august.
Se recoltează fie primăvara timpuriu, fie toamna în lunile septembrie-octombrie, de la plantele de peste un an. Planta conține enzime, acizi minerali, glucide complexe, vitamina b2, vitamina C, monozaharide, saruri minerale (potasiu, calciu, fier, mangan, fosfor). Mirosul este înțepător iar gustul arzător. Hreanul are calități diuretice, digestive, antibiotice, antiseptice, vermifuge, expectorante, tonice, hipotensive.

Uz intern:
– infecții urinare, infecții ale căilor respiratorii superioare, pielonefrite, bronșite, hipertensiune, edem pulmonar, pleurezii, astm bronșic, tuberculoză, gută, rahitism, astenie, scorbut, tuse – sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern:
–  ulcerații cutanate, boli reumatice, întepaturi de insecte, acnee, mușcături de sarpe, dermatite, pigmentații ale pielii – sub forma de băi locale, comprese, cataplasme.

Contraindicatii:
– consumul de hrean este interzis  în caz de  boli ale aparatului digestiv, boli cardiace, hemoragii interne, dar și in timpul sarcinii și alăptarii, de asemenea hreanul  nu este indicat a  fi consumat de copii mai mici de 5 ani.

Efecte adverse:
Supradozajul poate determina iritații renale, diaree, hemoragii digestive, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, diaree.

Cam tare hreanul nostru , nu ? Să îl tot folosim atunci, mai ales acum primăvara, proaspăt recoltat.

Eu am folosit rădăcină crudă, rasă dar sigur puteți folosi și hrean în oțet de la borcan, doar să nu mai puneți lămâie în brânzică ca să nu fie prea acidă.

Ingrediente 

250 grame caju hidratat

50 ml lămâie

150 ml apă

1/2 linguriță sare

15 grame hrean ras (aproximativ 6 cm lungime)

1 legătură mărar

Se pun în robot caju-ul, sucul de lămâie, sarea și apa și se blenduiesc până se transformă într-o crema fină de consistența smântânii. Separat se toacă fin o legătură de mărar, se rade hrean după gust – în funcție de iuțeala lui (pe mine m-au usturat ochii în cele 2 minute de ras, deci am nimerit o rădăcină iute) și se amestecă cu crema de caju. Se lasă la frigider măcar 30 minute pentru a se combina aromele. Întotdeauna brânza de caju este mai buna după câteva ore .

Se servește pe pâine, ca dip pentru bețișoare din legume, sos pentru cartofii la cuptor (adăugat la sfârșit peste cartofii copți, lăsat la cuptorul încălzit, cu focul stins 10 minute ….demențial fel de mâncare), ca sos pentru paste raw sau clasice, alături de chiftele sau dressing pentru salate ce se vor transforma în fel principal (salata de ciuperci devine ciulama raw).

Să vă mai spun și că acest caju este excelent pentru tonusul psihic, deci numai bun pentru astenia de primăvară și că e bine să îl consumăm zilnic, dar hidratat și nu mai mult de un pumn. De ce este bun ? Conține magneziu și triptofan – cresc nivelul de serotonină pentru ca noi să fim destinși, echilibrați și relaxați.

PS : sosul verde de pe marginea farfuriei este un experiment din coriandru fresh, mentă, ghimbir, lămâie și usturoi….aspectuos, parfumat, dar …aroma frunzelor de coriandru proaspete a fost prea intensă pentru gustul meu, la fel și pentru aparatul digestiv , așa că rămân la coriandrul uscat pe care îl ador și uneori la câteva frunze proaspete pentru asezonare, atât.

Mâncați sănătos !

Andra