Tocmai am încheiat (în 2013) un curs de nutriţie, desfăşurat pe durata a 4 luni de zile. L-am urmat pentru că mi-am dat seama că trebuie să ştiu cum să mă hrănesc pentru a nu avea lipsuri (în condiţiile în care am devenit vegană). Anemia este frecvent întâlnită în rândul vegetarienilor/veganilor, din păcate, şi asta numai din cauza ignoranţei.

De asemenea mi-am dorit să aflu care sunt combinaţiile corecte pentru a le putea aplica în bucătărie, atât pentru mine cât şi toţi cei care mănâncă din mâna mea. Voi încerca să sintetizez informaţiile cele mai importante pe care le-am aflat.

Carnea se digera cel mai greu. În functe de cantitatea consumată cât şi de amestecurile sub care este consumată ea rămâne un timp în stomac, astfel : carnea de porc staţionează 8-10 ore într-un stomac sănătos, carnea de pasăre 5-7 ore, iar carnea de peşte 4-10 ore. Din păcate cei mai mulţi oameni au stomacul într-o stare jalnică de funcţionare aşa că acest timp poate să fie diferit, în sensul de mult mai mare. Digestia proteinelor animale este lentă şi condiţionată de combinaţiile alimentare, ea necesitând o acţiune enzimatică complexă.

Asocierea glucidelor (carbohidraţii), amidonoaselor (cartofi, orez) şi lipidelor (grăsimile) cu proteine este devastatoare pentru organism (de exemplu: cartofi + carne, peste + carne, orez + peste, brânză + pâine, carne + smântână). Pentru o digestie facilă proteinele se pot asocia numai cu salate sau legume la grătar fără cartof).

După o masă de carne trebuie respectată o pauză alimentară de cel puţin 5-12 ore, pauză absolut necesară digestiei. Aceasta este condiţionată în principal de:
– cantitatea şi calitatea alimentelor;
– combinaţiile alimentelor şi procesele culinare folosite;
– starea de sănătate a aparatului digestiv.

Se apreciază că o friptură şi 3 sandwiciuri (cu carne) consumate pe săptămâna ar fi prea multă carne. Depăşirea acestei cantităţi creează riscul major al pierderii de calciu, zinc , potasiu şi magneziu.
Prezenţa eructaţiilor, a bolboroselii şi a flatulenţei denotă o digestie dificilă, un stomac prea încărcat, intestine „obosite ” de prea multă mâncare!
În vremuri foarte îndepărtate, animalele se mâncau în ziua tăierii şi doar partea din faţă (partea posterioară se consideră murdară – logic, nu ?). În zilele noastre…

Sursele alternative de proteină sunt: fasole, mazăre, linte, năut, soya, hrişcă, ciuperci, seminţe, nuci. Alternarea lor în combinaţiile potrivite asigură o sănătate excelenţă vegetarienilor şi veganilor.

Laptele şi produsele lactate sunt şi ele alimente proteice greu de digerat.
În predispoziţiile pentru infecţii ale sinusurilor nazale, bronhiilor, inflamaţii ale urechilor este recomandată evitarea consumului de lapte şi produse derivate deoarece aceste cresc secreţia de mucus (verificat de mine; după ani întregi de câteva răceli şi otite numai într-un sezon rece – am scăpat).
Cel mai apropiat că structura de laptele de mama este cel de măgăriţă şi apoi de capra. Laptele de capra oferă mai multe vitamine şi substanţe minerale decât cel de vacă.

În laptele matern raportul de proteine/lipide/glucide este asemenator cu cel întâlnit în unele legume şi fructe, în must şi în laptele de grâu încolţit.
Prin pasteurizarea laptelui se distrug 90% din microbii pe care acesta îi conţine, dar odată cu ei se degradează şi structura lui.
În procesul de fabricare al anumitor produse lactate se folosesc o serie de conservanţi: polifosfaţi, nitriţi, care blochează enzimele digestive şi inhibă absorbţia calciului. Laptele praf şi laptele condensat sunt produse total denaturate – deci au efecte negative asupra organismului .

Cele mai recomandate produse lactate sunt: brânză dulce, laptele bătut, iaurtul acru şi zerul. Brânza dulce este superioară celorlalte tipuri deoarece este obţinută prin acrirea naturală a laptelui.

Laptele este bogat în diferiţi hormoni, specifici speciei, astfel că aportul excesiv de lapte şi produse lactate – mai ales în timpul copilăriei – poate duce la modificări hormonale, la o serie de dereglări greu de tratat: irascibilitate, dureri de abdomen, dureri de cap, diaree, gaze etc.

Surse excelente alternative de calciu sunt: frunzele verzi digestibile, curmalele, nucile, smochinele, susanul, tărâţele, migdalele, germenii de cereale.

Oul – dacă este de calitate, de țară, este foarte bun. Cum îl preparam corect: ou fiert moale.

Fructele – bogate în potasiu (deci bune pentru funcţionarea inimii, a sistemului nervos, a ficatului) sunt optim de consumat dimineaţa (sunt curăţătoare) , singure. Că desert le consumăm cam la 2 ore după o masă corectă, după una încărcată mult mai mult. Nici ele nu se amestecă prea bine între ele. Sunt împărţite pe grupe: acide – ananas, portocale, grapefruit, lămâie, căpşună, mure, zmeură, mere, rodie, prune verzi, corcoduşe, pomelo, kiwi, vişine, coacăze; semi-acide – caise, piersici, afine, nectarine, prune coapte, papaya, mango, pere, cireşe, mere coapte; fructe dulci – curmale, strugure, banană, smochine şi fructe apoase – pepene galben, pepene roşu.

Pepenele roşu se consumă întotdeauna singur!
Lămâia poate fi combinată cu orice .
Mărul este excepţie (la fel ca şi morcovul), el se poate combină cu orice, inclusiv cu legume.

Altceva foarte important este mestecatul mâncării. Digestia începe din gură, astfel că este indicat să mestecam de 40-50 ori înainte de a înghiţi. Dacă reuşiţi să va impuneţi şi să va concentraţi să faceţi acest lucru veţi observă cum veţi slabi în scurt timp, fără să scoateţi nimic din alimentaţie.

Pauza digestivă/postul şi hidratarea corectă sunt secretul sănătăţii şi tinereţii.

Oricât de bine aţi mânca , oricât de ecologică ar fi mâncarea… dacă gândul e negativ, dacă atitudine e jalnică, dacă fapta e de plâns … tot bolnavi vom fi!

Tagged in: