Gem de pere cu ghimbir și scorțișoară, plus puțin vin …..pentru că perele poșate în vin nu or fii apreciate degeaba…clar e ceva cu această combinație, nu !?!
L-am făcut și dietetic, fără zahăr de cocos, am folosit zahăr de mesteacăn de data aceasta. De ce este mai bun acest zahăr ?
Zahărul de mesteacăn, numit și xylitol, este un îndulcitor natural extras din arborele de mesteacăn. Printre proprietățile și beneficiile sale se numără și faptul că nu afectează dantura căci nu permite metabolizarea bacteriei responsabile de apariţia cariilor.
Scoarța și fibrele de mesteacăn conțin așadar un tip de zahăr care după procesare, arată la fel ca zahărul granulat de masă; este însă complet diferit de acesta din punct de vedere al structurii și compoziției. Zahărul de mesteacăn este un compus special care a devenit cunoscut de către comunitatea științifică relativ recent. A fost descoperit de către un om de știință german (Hermann Emil Fisher), la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar apoi descoperirile sale din domeniul biochimiei au primit premiul Nobel în anul 1902.
Zahărul de mesteacăn scade pofta de mâncare. Contrar efectelor zahărului tradițional, acesta crește treptat glicemia, astfel că nu determină producerea inutilă a insulinei, ceea ce duce la scăderea poftei de mâncare și întârzierea instalării senzației de foame.
Zahărul de mesteacăn are puține calorii. O cauză principală a obezității constă în faptul că aportul caloric depășește cantitatea care ar trebui procesată de către organism. În comparație cu alte zaharuri tradiționale, zahărul de mesteacăn are cu 40 la sută mai puține calorii, zahărul de masă tradițional conține 400 calorii la 100 grame, în timp ce zahărul de mesteacăn are doar 240 calorii la 100 grame.
Zahărul de mesteacăn este procesat foarte ușor de către organism. După ce 25 la sută din el este absorbit prin intestinul subțire, în ficat, acesta se transformă în glucoză, iar 75 la sută din el rămâne nedigerat în intestinul subțire, fiind transformat în acid gras de flora intestinală din care ficatul poate obține energie, așadar zahărul de mesteacăn nu se va depune sub formă de grăsime. În consecință, nu mai mult de un sfert din zahărul de mesteacăn consumat poate fi considerat carbohidrat, iar restul poartă denumirea de „carbohidrat inaccesibil”.
Spre deosebire de zahărul de masă care hrănește Candida, zahărul de mesteacăn nu-i oferă ciupercii niciun nutrient. Conform unui experiment realizat în Finlanda, în 1975, multiplicarea tipurilor de Candida Albicans poate fi încetinită prin aplicarea constantă a cinci procente de zahăr de mesteacăn. Din acest motiv, pacienții care urmează o dietă pentru combaterea candidozei consumă zahăr de mesteacăn fără restricții.
Crește producția de colagen, contribuie la absorbția vitaminei B
Elasticitatea pielii este oferită de o proteină numită colagen. Pe măsură ce înaintați în vârstă, colagenul devine mai rigid și pierde o parte din conținutul umed; drept rezultat, pielea devine mai subțire și ridată. Zahărul de mesteacăn are proprietăți nutritive pentru organism, crește producția de colagen din organism și face ca cel existent să devină mai elastic și mai tânăr. Susține absorbția vitaminei B, cunoscută pentru capacitatea de a îmbunătăți starea pielii, părului și unghiilor.
Cred că v-am convins nu ? Dintre toate alternativele de îndulcitori de pe piață, acest zahăr are cred și cel mai bun, accesibil preț.
Revenind la gem, trebuie să vă spun că a ieșit foarte bun și dulce, deși nu toate perele erau coapte bine de tot. Cel mai neplăcută, obositoare/plictisitoare a fost operațiunea de cojire și tăiere a perelor. Bine și fiertul pe căldura din aceste zile nu a fost tocmai plăcut dar ….un gem bun merită efortul.
În loc de gelifiant am folosit pudră de agar-agar, care este o algă uscată și măcinată folosită pe post de gelatină vegetală. Nu cred că este neapărat nevoie de ea, trebuie doar să fiebeți mai mult. Eu am un borcănel și trebuie să o folosesc cât de des pot, înainte de a expira. Agarul gelifiază la răcire, nu vă așteptați să obțineți consistența atunci când se amestecă cu lichidul fierbinte, ci abia ulterior.
Ingrediente (aproximativ 1 kg)
2,5 kg pere fără coajă și miez
50 gr. ghimbir ras
sucul de la o lămâie
coaja și zeama de la o lime
1/2 linguriță pudră scorțișoară sau un baton
1 praf sare
50 ml vin roșu sec
2 lingurițe pudră agar-agar
Am pus perele curățate și tăiate grosier în oala de 5 litri, am turnat zahărul, lămâia, coaja și lime-ul și am amestecat. Am lăsat 10 minute să se lase sos pe fundul oalei după care am dat drumul la foc, am pus capacul și am lăsat focul mediu. După aproximativ 20 minute am ridicat capacul și am adăugat ghimbirul ras, scorțișoara, vinul, praful de sare, am amestecat și am pus iar capacul. Toată această intervenție s-a desfășurat la foc mic de tot și cu grijă pentru că perele au lăsat mult lichid fierbinte, care sare.
Am mai lăsat să fiarbă 45 minute, amestecând din când în când, după care am transferat compoziția în robot pentru a o blendui. Nu am făcut de la început treaba asta pentru că m-am gândit că o să se zdrobească la fierbere….dar nu s-a întâmplat. Odată blenduit gemul am adăugat și pudra de agar agar, tot în robot, pentru a se încorpora bine de tot.
Am repus în oală gemul, la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 1 oră, amestecând din când în când.
Cât de mult îl lăsați să fierbeți depinde de cât de închegat îl vreți. Mie îmi place să fie mai lichid, dar evident să nu curgă… totuși. Sunt diferite metode de testare a consistenței. Eu am folosit metoda farfuriei din congelator. Se pune un vârf de linguriță de gem fierbinte pe farfuria scoasă de la congelator și dacă gemul rămâne închegat și lipicios, dacă nu se scurge, înseamnă că este făcut. În total, al meu a stat un pic peste 2 ore la fiert.
Am pus gemul fierbinte în borcanele curate, le-am pus și capac și le-am lăsat la răcit în bucătărie.
Un borcan mic, de aproximativ 200 gr. a fost mâncat cu lingurița, gol, de soțul meu, chiar atunci. Așa că nu pot să vă zic cum se va prezenta peste iarnă că sigur nu apucă sezonul rece.
A fost al doilea gem pe care l-am făcut în viața mea. Toamna trecută am făcut dulceață de ardei iuți cu melasă și am crezut că mor de iuțeală, deși rezultatul a fost spectaculos, în timpul preparării pur și simplu nu se mai putea sta în bucătărie, te sufocai de iuțeala din aer.
Așa că, în ciuda rezultatelor minunate, tot gemurile raw mi se par absolut demențiale. Se fac imediat, din mult mai puține îngrediente și sunt sigur foarte rezistente în timp. Gemul de caise și smochine din primăvară a făcut senzație pe cheesecakeuri, biscuiți, pâine prăjită. Rețeta lui aici.
Să vă fie de folos !
Andra
Join the discussion