Focaccia din făină de orez și soriz pentru că se pare că în sectorul fără gluten cel mai bine ies rețetele în care se combină făinurile. Dacă te gândești și la aportul proteic nu este rău, pentru că fiecare făină vine cu proprietațile ei așa că respectăm regula de bază a alimentației – hrană nutritivă cu gust bun.

La atelierul fără gluten de luna trecută am făcut foccaccia doar din făină soriz, dar parcă mai mergea îmbunătățită rețeta. Cum în rețeta italienească de bază se pune și griș dur pe lângă făină, tocmai pentru a absorbi lichidele eu am adăugat și o lingură de fulgi de ovăz (nu suntem celiaci). O să încerc și cu griș din soriz. Acum am vrut să merg la sigur, m-am gândit să nu fie prea grunjoasă textura cu griș soriz .

Foarte reușită a fost textura, miroase demențial, s-a întărit ușor după câteva ore. Cantitatea este pentru jumătate de tavă cuptor, deci nu prea are rost să o lași să stea multe ore. Știe toată lumea că focaccia este bună caldă.

Ingrediente

300 grame făină orez

100 grame făină soriz

1 lingură fulgi ovăz

1 lingură psyllium

2 linguri ulei măsline

1 linguriță rasă sare

1 linguriță zahăr (eu pun de cocos sau melasă)

300 ml apă călduță

1 plic drojdie fără gluten 

        Am dizolvat drojdia în apă călduță, am pus și zahărul și am lăsat să emulsioneze. Am amestecat restul ingredientelor într-un bol încăpător, am adăugat și apa cu drojdia, am mai amestecat și am lăsat la dospit pentru 1 oră.

        Într-o tavă de cuptor cu hârtie de copt am întins aluatul cu mâinile umede. Tu poți face treaba asta cu o spatulă.

       Ca topping pentru focaccia eu merg pe clasic mereu – usturoi, măsline, ierburi uscate, uneori roșii cherry, pe care le împing ușor în compoziție, după care stropesc cu puțin ulei măsline, sare, piper.

      Variante absolut delicioase de topping mai sunt – ceapă verde sau roșie tocate grosier se amestecă într-un castron cu ierburi uscate, sare, ulei măsline, mirodenii preferate (sumac de exemplu), se lasă să emulsioneze 10-20 minute după care se întind pe aluat. Pentru că tot e primăvară ar merge și un pesto grosier din leurdă pe deasupra ei.

     Primăvară în suflet să avem !

     Andra